Brâncuși și trabucul infinitului
De-a lungul timpului mi-am exprimat în câteva rânduri dezaprobarea pentru obiceiul lui Brâncuși de a fuma, specificând că asta nu-i scade cu nimic din aprecierea pe care i-o port ca artist (ca artist ce este el, nu eu). Subiectul a fost readus în discuție de către Renata într-unul din comentariile de pe blogul ei. Renatei i-am răspuns la locul faptei. Lui dam, căpitan de plai o să-i răspund în rândurile de mai jos. Zice dam: Nu admiră nimeni viciile, ci personalitatea în ansamblu, cu bune și rele. Eu unul, în loc să admir personalitatea în ansamblu, cu bune și rele, prefer să admir ansamblul părților bune, pe care să-l delimitez de ansamblul părților rele. Atunci când admiri un întreg per ansamblu există riscul să-i admiri involuntar și părțile, că ansamblul respectiv nu-i construit din vid, ci din niște părți. Chiar și obiceiurile uzuale cotidiene pot influența circumstanțele exprimării artistice – în cazul ăsta pot fi pauzele, socializarea sau inspirații de moment când mergea să...
