Logica sentimentelor din vise

Am pescuit un fragment de comentariu de pe (b)Arca lui Goe, aparținându-i gazdei, pe care îl redau și comentez mai jos. Fragmentul provine dintr-o discuție purtată de gazdă cu Smaranda și se referă la experimentarea unor sentimente în timp ce visezi:

Cum îi? Îi simplu ca bună zîua, doar că e noaptea, când dormi și visezi, da numa că în loc să visezi lucruri, întîmplări, culori, obiecte, lumini, umbre, mirosuri, dumnezei, cimpanzei, gusturi, sunete, muzică, senzații, vorbe sau alte chestii accesibile senzorial, visezi direct sentimente: iubire, ură, anxietate, furie, spaimă, duiosie, agonii și extaze. Așa cum în vis ai impresia că vezi, auzi, miroși, guști, atingi lucruri precum (cele) aievea, tot așa de bine, în vis poți avea impresia unor sentimente precum (cele) aievea, dar desigur în varianta lor pură, ideală, așa fără cauză și fără obiect. De exemplu, o furie. Sau o dragoste. Din senin. Fără țintă. Fără țel și fără consecințe. Pur și simplu! Dacă iubirea se poate în prozaica lume reală, apoi cu atât mai abitir trebuie să se poată în lumea visului.

În opinia mea, teza că sentimentele din vis sunt într-o variantă pură, ideală, fără cauză și fără obiect, din senin și fără țintă, țel sau consecințe (spre deosebire de cele pe care le trăim atunci când suntem treji), este nefondată. Desigur, subiectul e interesant. Și poate că visul ne aduce mai aproape de esențe, adică de stări lipsite de obiect sau motivație. Dar din bogata mea experiență legată de vise (din care îmi amintesc un procent foarte mic; la voi cum e?), trăirile, emoțiile și poate chiar sentimentele din vis au cel mai adesea obiect și motiv. De exemplu, ai un coșmar în care spaima pe care o trăiești este declanșată de faptul că te urmărește un dragon. Sau poți fi speriat deoarece cazi în gol. Sau te poți întâlni cu o ființă de sex opus, cum ar fi chiar o veche feblețe a ta, care să-ți declanșeze sentimente de iubire sau, de ce nu, trăiri erotice. Și așa mai departe.

Legat de ultimul punct, în folclorul românesc există mitul zburătorului. Zburătorul este tocmai motivul acelor trăiri erotice din timpul somnului. Așa că, în concluzie, nu-mi dau seama foarte bine la ce s-o fi gândit Dl. Goe când a scris fragmentul citat mai sus, pentru că de regulă nici în timpul visului emoțiile și sentimentele nu sunt în stare pură, fără să aibă mobil și direcție sau țintă precisă; ci, dimpotrivă, există și în vis motive și rațiuni, chiar dacă ele se înscriu în logica onirică a imaginației izvorâtă din subconștient, care e diferită de logica stării de veghe, unde știm că nu există dragoni, monștri înaripați și ce eroi or mai fi populând fanteziile tinerelor domnițe din România și de pretutindeni.