Logica sentimentelor din vise
Am pescuit un fragment de comentariu de pe (b)Arca lui Goe , aparținându-i gazdei, pe care îl redau și comentez mai jos. Fragmentul provine dintr-o discuție purtată de gazdă cu Smaranda și se referă la experimentarea unor sentimente în timp ce visezi: Cum îi? Îi simplu ca bună zîua, doar că e noaptea, când dormi și visezi, da numa că în loc să visezi lucruri, întîmplări, culori, obiecte, lumini, umbre, mirosuri, dumnezei, cimpanzei, gusturi, sunete, muzică, senzații, vorbe sau alte chestii accesibile senzorial, visezi direct sentimente: iubire, ură, anxietate, furie, spaimă, duiosie, agonii și extaze. Așa cum în vis ai impresia că vezi, auzi, miroși, guști, atingi lucruri precum (cele) aievea, tot așa de bine, în vis poți avea impresia unor sentimente precum (cele) aievea, dar desigur în varianta lor pură, ideală, așa fără cauză și fără obiect. De exemplu, o furie. Sau o dragoste. Din senin. Fără țintă. Fără țel și fără consecințe. Pur și simplu! Dacă iubirea se poate în prozaica lume ...
