Singura teamă

De fapt, nu este o teamă propriu-zisă, ci o precauție necesară vizavi de viitorul politic al țării noastre. Pentru că viitor de AUR țara noastră are, nu-i așa?

Bine spunea avocata Ingrid Mocanu pe Facebook:

Buey, voi sunteți bine cu căpuțul? 

S-a scris o carte, se fac sondaje peste sondaje, se scriu editoriale despre „de ce votează lumea AUR”? 

Și se încasează și bani pentru asta, așa-i? 

Păi voi în ce țară trăiți, măi? Voi vorbiți cu oamenii din România? Voi vedeți în ce hal a ajuns țara asta după 36 de ani de când aceste „partide” s-au perindat pe la putere? 

Lumea votează AUR că este un partid de opoziție, care nu a fost niciodată la putere și speră că cineva „nemufat” la mizeriile din ultimii ani poate face ceva bun pentru această țară. 

Dacă va confirma sau nu AUR asta, se va vedea când va fi la putere, dar AZI nu există alternativă. 

Ce este atât de greu de priceput? Ce studii trebuie făcute și câți bani trebuie plătiți pentru a înțelege un lucru simplu: lumea nu-i mai vrea pe cei de la putere și în opoziție l-au găsit DOAR pe AUR.

În mod nesurprinzător, și Călin Georgescu se menține stabil în sondaje. Ba chiar pe o ușoară creștere procentuală în ecuația de vot. Citez, de exemplu, dintr-un articol publicat de sociologul Mircea Comșa pe blogul său „Doar un grafic să-ți mai spun”:

Dincolo de fluxurile inter-candidați, stabilitatea votului este probabil concluzia majoră. Faptul că, la nivel macro, diferențele dintre rezultatul oficial și cel de azi sunt atât de mici (în limitele marjei de eroare) și că ierarhia top-2 rămâne absolut neschimbată ne indică un lucru esențial: rezultatul din noiembrie 2024 nu a fost un simplu „accident”, o anomalie sau un capriciu emoțional de moment. Deși succesul lui Călin Georgescu a fost catalizat de un context extrem de favorabil – nemulțumire generalizată cu privire la clasa politică, slăbiciunea evidentă a ofertei electorale tradiționale și o campanie online fără precedent (susținută de o finanțare netransparentă) –, el s-a aflat pur și simplu la locul și momentul potrivit pentru a răspunde unei nevoi fundamentale a electoratului. Stabilitatea de azi a intențiilor de vot ne arată că instrumentele atipice de campanie doar au făcut vizibil un clivaj social profund, deja format. Faptul că electoratul nu s-a răzgândit și opțiunea a fost menținută la un an și jumătate distanță demonstrează că starea profundă de nemulțumire din societate nu a dispărut deloc. Votul din 2024 a reprezentat mai degrabă o reconfigurare durabilă decât un fenomen izolat.

Cum ne explicăm totuși această fidelitate remarcabilă a electoratului, mai ales în cazul lui Călin Georgescu, în pofida tuturor dezvăluirilor apărute ulterior în spațiul public despre netransparența și posibila ilegalitate a campaniei sale?

Păi, ne-o explicăm foarte simplu. A se revedea postarea lui Ingrid Mocanu. Dar dacă vă interesează explicațiile mai detaliate, autorul articolului de mai sus vă oferă trei.

Și deci, am stabilit că suveranismul, în orice variantă ar fi el (AUR, George Simion, Călin Georgescu, ambii) nu este o problemă de dacă, ci una de când.

Context în care, acceptând suveranismul și dorind schimbarea, îmi rămâne o singură întrebare. Dar dacă Simion și/sau Georgescu nu este suveranist de esență, ci numai de fațadă, urmărind să capteze voturile unui bazin electoral pe care apoi să-l înșele? Dacă este, cu alte cuvinte, un lup bruxellez în haine de cioban mioritic? Dacă AUR este tot un fel de PSD-PNL-USR, dar ambalat în haine poleite cu galben?

Nu este o concluzie, ci o doză de minimă și utilă prudență. Pentru că de-a lungul timpului am votat cu Băsescu, am votat cu PDL, am votat cu liberalii (PNL) și m-am bucurat când Trump a redevenit președintele SUA, și de fiecare dată m-am ars.

PS: În imaginea de mai sus Donald Trump e un fel de Mesia care vindecă prin pase magice și energie divină un bolnav la pat și, odată cu el, o întreagă lume scufundată în durere și haos, care îl privește cu speranță și mâinile împreunate în rugăciune. Trump a postat această imagine pe contul său de pe TruthSocial, rețeaua lui socială, pentru ca ulterior să o șteargă și să afirme că acolo era în ipostaza unui medic de la Crucea Roșie.